La vârsta şcolară, lectura are un rol hotărâtor în îmbogăţirea şi dezvoltarea cunoştinţelor elevilor, în formarea gustului pentru citit şi în cultivarea unui vocabular divers.
Lectura este un act intelectual esenţial care trebuie îndrumat şi supravegheat. Elevii trebuie ajutaţi în alegerea cărţilor potrivite. Există cărți care, dincolo de simplitatea aparentă, păstrează ascunse după cortina cuvintelor adevărate lecții, pe care puțini au curajul, răbdarea și, poate, intuiția de a le desluși sau, mai ales, de a și le însuși. O astfel de carte este și Micul Prinț, purtând semnătura (și chiar destinul) scriitorului francez Antoine de Saint-Exupéry, o poveste despre un om mic, dar cu un suflet imens.
Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la apariția cărții Micul Prinț. Cu acest prilej a fost organizată o oră de lectură, la care micii cititori, din cadrul Taberei de Vară de Lectură și Agrement, au citit, împreună cu bibliotecara, povestiri cin cartea respectivă.
Se spune că o carte, pentru a fi cu adevărat înțeleasă, trebuie citită în toate cele trei etape ale vieții: în copilărie, în adolescență și la maturitate pentru că mesajul ei se va reflecta de fiecare dată altfel. Firul povestirii, personajele, stilul revin de fiecare dată cu totul și cu totul altfel.
Volumul prezintă întâlnirea dintre naratorul-personaj (un aviator – profesie pe care, de altfel, o avea și autorul) și un omuleț care locuiește pe o planetă, alături de o floare „captivă” într-un glob de sticlă, față de care poartă o grijă deosebită. Florile sunt plăpânde. Şi neştiutoare. Se apără şi ele cum pot. Se cred nemaipomenite cu spinii lor.
Floarea, singura prietenă a Micului Prinț, avea să îi transmită acestuia lecții, pe care el nu le va înțelege, astfel că va porni în căutare de răspunsuri prin Univers. Pe rând, personajul descoperă diverse planete, fiecare guvernată de câte un tip uman. Va cunoaște un împărat înțelept,un om care obișnuia să bea prea mult, un altul pasionat de știință, un om care aprindea și stingea un felinar în fiecare minut. Ajuns pe Pământ, Micul Prinț va descoperi cât de „ciudați” sunt oamenii, se va împrieteni cu o vulpe care îi va explica despre legăturile dintre ființele umane, realizând cât de fericit este pe mica sa planetă și, mai ales, cât de greu este să îi convingi pe adulți de faptul că au fost și ei cândva copii, iar copilul de odinioară încă mai respiră în sufletele lor.
-Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.
Ceea ce cântărește cu adevărat, în afară de călătoria băiețelului până atunci solitar, izolat undeva în Univers, este reprezentat de cugetările acestuia, care îl vor amprenta pe aviator. Între cei doi se va naște o puternică prietenie, pe care nici măcar plecarea Micului Prinț (care și-a lăsat corpul pe Pământ, fiind prea greu pentru a-l lua înapoi) nu o va slăbi. Înțelepciunea eternului copil transformă cartea într-o adevărată lecție de viață, imposibil de dat uitării, prin îmbinarea filosofiei cu un stil lejer, accesibil.
Aparent o poveste pentru copii, în realitate o carte de mare complexitate în ceea ce privește mesajul dorit a fi transmis, dar, mai presus de asta, înțeles și însușit de cititori, pentru că în spatele fiecărui cuvânt se află un simbol, o aluzie, o semnificație. Sensibilitate, filosofie, desen, inocență… Sunt doar câteva dintre cuvintele care pot descrie, la scară infimă, Micul Prinț.
Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.
Asta vă îndrumăm și pe voi să faceți!
Viorica ȚURCAN
BIBLIOTECA „ALBA IULIA” 