Gabriela Mistral, 135 de ani de la naștere

Poeta, creația căreia a fost tradusă în peste o sută de limbi ale globului, Gabriela Mistral, și-a scris poezia „profund feminină, meditativă, de înaltă emoție lirică”, de o „tonalitate post-romantică și uneori simbolistă”, poezie în care a transfigurat „natura aspră a ținutului natal, valorile naționale”, transformând-o într-o puternică voce a întregii lumi latino-americane. În 1945 devine laureată a Premiului Nobel pentru Poezie,

S-a născut poeta la 7 aprilie 1889, în Chile, în orășelul Vicuña. Numele primit la naștere a fost: Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga. Familia în care a văzut lumina zilei era foarte săracă, iar când Lucila avea trei ani tatăl ei le-a părăsit.

A absolvit în orășelul natal școala normală, iar de la 15 ani s-a încadrat ca „învățătoare rurală”, apoi a fost profesoară în „școli elementare și licee”. Din 1921 a fost directoare a liceului de fete din Santiago de Chile, iar în 1922 a fost invitată de guvernul mexican „să sprijine reforma învățământului din Mexic”. Acolo a avut inspirația unui ciclu de poezii pentru copii, poeme ce fiind publicate „ajung curând celebre în întreaga Americă Latină”.

Tot în 1922 a vizitat Statele Unite ale Americii, iar din 1926 până în 1934 a fost invitată la diferite munci diplomatice, departe de țara natală, inclusiv, a fost reprezentantă la Institutul de Cooperare de pe lângă Liga Națiunilor, apoi consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia…

Între timp creația sa poetică cucerește auditoriul larg de cititori prin accente „profund feminine”, „meditative”, prin „înaltă emoție lirică”, prin „tonalitate post-romantică și uneori simbolistă”… Prin cântarea „ținutului natal”, a „valorilor naționale”, a „copilăriei ca vârstă a fragilității”, prin „exuberanța tinereții și iubirii”, exteriorizarea „durerii solitare”, a „meditației asupra morții”…

În 1945 devine laureată a Premiului Nobel cu motivația: „pentru poezia ei, care, inspirată de emoții puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspirații  ale întregii lumi latino-americane”.

S-a afirmat în literatură în 1914, când a câștigat Marele premiu la Jocurile florale din Santiago de Chile, fiind remarcată ca poetă de personalități ale literaturii sud-americane ale momentului, cum ar fi Rubén Dario, Amado Nervo, Leopoldo Lugones. Pseudonimul și l-a ales după numele scriitorului francez Frédéric Mistral. Singurătatea pe care a acceptat-o – a rămas celibatară – i s-a datorat sinuciderii iubitului ei, Romelio Ureta. Tristul, tragicul eveniment a determinat și titlul cărții sale de debut, Sonetele morții, 1914. Al doilea volum, Dezolare, apare în 1922 la New York și este cartea „care-i deschide drumul spre recunoaștere universală”. Alte titluri: „Duioșie”, 1924; „Limba lui Marti”, 1934; „Mesaj către Pablo Neruda”, 1936; „Așchie”, 1938; „Cramă”, 1954… Aceste titluri i-au adus și alte importante premii, pe lângă Nobel: Premiul Național pentru literatură, cel de Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare…

A murit de cancer la 10 ianuarie 1857 la New York, în perioada când era consul la Los Angeles și a fost înmormântată la Santiago de Chile cu onoruri militare.

Iată și un minunat poem de dragoste, din cinci catrene, semnat de Gabriela Mistral:

„Mă fac frumoasă – când te uiți la mine – /Ca iarba-nrourată-n dimineață; /Nici stuf înalt, nici râu cu ape line /Nu-mi recunosc strălucitoarea  față. //De gura mea cea tristă mi-e rușine, /De asprii mei genunchi, de vocea spartă; /Acum când ochi-ți au privit spre mine, /Săracă sunt și despuiată parcă. //Nu vei afla nicicând o piatră-n cale, /Mai goală într-a zorilor sclipire, /Decât femeia-al cărei cânt de jale /L-ai auzit și-ai prins-o în privire. //Eu voi tăcea spre-a nu da tuturora /Prilej să-mi afle-adânca-nseninare. /După  a frunții mele auroră /Și după mâna mea tremurătoare. //E noaptea-n rouă, iarba e culcată. /Privește-mă-ndelung și cu blândețe, /Ca-n zori, la râu, femeia sărutată /De tine, să aducă frumusețe.” („Mă fac frumoasă – când te uiți la mine…”)

Un foarte frumos și sincer poem ne-o aduce mai aproape pe Gabriela Mistral, Laureată a Premiului Nobel, care la 7 aprilie va fi omagiată la 135 de ani de la naștere.

Elena TAMAZLÂCARU