Fiodor Dostoievski – 200 de ani de la naștere
Această frază aripată, atât de optimistă, motivațională și atât de solicitată de jurnaliști, scriitori, esteticieni, savanți, profesori, studenți, liceeni etc., etc., etc. cam de un secol și jumătate încoace, este și ea sărbătorită în aceste zile! Cel care i-a descoperit profunzimile și a dăruit-o omenirii ca pe un pai salvator, ca pe un aerostat strălucitor și ademenitor, e comemorat zilele acestea la 200 de ani de la naștere.
Savanții, critica literară universală e de părerea unanimă că „… alături de operele unor Dante Alighieri, William Shakespeare, Miguel de Cervantes, Victor Hugo și ale altor câțiva scriitori, romanele, povestirile și nuvelele lui Dostoievski se înscriu în Canonul european și au influențat în mod decisiv existențialismul și expresionismul…” capodoperelor la nivel mondial, nu doar european. Un alt amplu citat din literatura de specialitate vine să confirme că: „Influența lui Dostoievski a fost uriașă … nu există romancier important din secolul al XX-lea, de la Herman Hesse la Marcel Proust, William Faulkner, Albert Camus, Franz Kafka, Henry Miller, Yukio Mishima, Gabriel Garcia Marquez, Vladimir Nabokov, Henry James, Joseph Conrad și chiar D.H. Lawrense, asupra cărora Dostoievski să nu-și fi exercitat influența. La noi, romanele lui Mircea Eliade (Huliganii) sau Nicolae Breban (Animale bolnave) poartă și ele urma acestei influențe. Romancierul american Ernest Hemingway l-a citat pe Dostoievski drept sursă de influență majoră în autobiografia sa.” Tot „la noi”, ca să fim în context cu citatul de mai sus, în literatura română, există volumul de absolut unicat, Dicționarul personajelor lui Dostoievski –, același Valeriu Cristea a scris și Tânărul Dostoievski, iar Marin Preda este printre traducătorii operei scriitorului respectiv.
Mândria națională a rușilor, de rând cu A.S. Pușkin, L.N. Tolstoi, A.P. Cehov, Fiodor Mihailovici Dostoievski, are o biografie demnă de rubrica „Destine ca-n filme” de la TVR! În care biografie e loc de toate – de la suspiciunea de patricid (Sigmund Freud s-a ocupat de acest aspect) la condamnarea la moarte prin împușcare! Și de aici la… podiumul pentru unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Cât privește „spectacolul” sinistru, medieval propriu-zis: „Împreună cu ceilalți deţinuţi, a fost transportat în piaţa unde aveau loc execuţiile şi trecut prin toată procedura de anunţare a condamnării la moarte prin împuşcare”.
S-a născut la 11 noiembrie 1821 la Moscova, în familia Mariei și a lui Mihail, medic militar în rezervă la un spital de săraci, Mariininsky. A fost al doilea copil dintre cei șapte ai familiei, foarte legat fiind de fratele mai mare, Mihail. După moartea mamei în 1837 Mihail și Fiodor au fost trimiși la Academia Tehnică Militară, în capitala culturală de nord. În 1839 moare, suspect, tatăl său, presupuși de a fi comis crima fiind o slugă și al doilea fiu. Amintim, în absența dovezilor.
Anul de răscruce în destinul scriitorului este considerat a fi 1849, când a frecventat Cercul Petrașinski, la ședințele căruia tinerii aveau discursuri liberale antistatale, orientate spre țarul Nikolai I. În același an este arestat și condamnat la moarte. Se întâmplă ca în filmele de acțiune: în ultimul moment sentința este schimbată cu nouă ani de detenție ce se exprimă prin patru ani de muncă silnică, ceilalți cinci fiind înlocuiți cu serviciu militar obligatoriu, exercitând funcțiile de caporal, locotenent. Trebuie să subliniem faptul că până la acest moment dramatic al biografiei sale Fiodor Dostoievski, grație romanului Oameni sărmani, apărut în 1846, era clasat de critica literară rusă imediat după Nikolai Gogol! Experiența anului 1849 îi schimbă esențial optica.
După cătănia siberiană se reîntoarce la Sankt-Petersburg. Susține împreună cu fratele său o activitate jurnalistică literară fără de mare succes. În scurt timp rămâne văduv, își pierde și fratele… Fără oamenii dragi și mijloace financiare cunoaște o gravă depresie, devine dependent de jocurile de noroc și acumulează datorii imense. În plus, cu editorii are relații contractuale tensionate – dacă nu prezenta la termen în producție manuscrisul planificat își putea pierde în totalitate drepturile de autor. În același context: romanul Jucătorul, 191 pagini, apărut în 1866, este scris într-o lună!
Împovărat de epilepsie, datorii și irecuperabile pierderi afective pleacă în Occident și pentru a scăpa de creditori, și pentru a găsi noi cazinouri, și pentru a-și reface viața. Se recăsătorește în 1867 cu Anna Snitkina, o stenografă de doar 20 de ani. Începe cea mai fructuoasă perioadă a vieții sale de creație când își scrie opera de rezistență, scapă de datorii… Din 1873 până la sfârșitul vieții publică Jurnalul scriitorului, un ziar cu apariție lunară ce publica povestiri, proze scurte și relatări de la evenimente culturale, o activitate literară ce a fost apreciată ca fenomenală. Are câțiva copii.
Moare la 28 ianuarie 1881, stil vechi, în stațiunea în care locuia de ceva timp, la Staraia Russa, ținutul Novgorod. E înmormântat în Cimitirul Țihvin din vecinătatea Mănăstirii Aleksandr Nevski din Sankt Petersburg.
Opera sa este tradusă în foarte multe limbi ale lumii, printre care găsim și cele mai recente tălmăciri în română, alăturând și anul apariției editoriale originale, în rusă: Oameni sărmani, 1846; Însemnări din subterană, 1864; Crimă și pedeapsă, 1866; Jucătorul, 1866; Idiotul, 1869; Demonii, 1872; Frații Karamazov, 1880…
Iată un regal de importante accente selectat despre creația scriitorului comemorat: „Dostoievski a creat un opus de opere de o imensă putere hipnotică”; „Tipologia personajelor sale este una extrem de simplă”; ele „acționează sub impulsul unor idei, și nu al unor instincte, deși…”; „Romanele … sunt comprimate (acțiunea durează doar câteva zile)”. Temele obsedante ale pânzelor dostoievskiene sunt „suicidul, mândria rănită, colapsul valorilor familiei, regenerarea spirituală cu ajutorul suferinței, respingerea culturii vestice și afirmarea valorilor ortodoxiei ruse și țarismului”; „romanele sale sunt extrem de dramatice, sunt romane de idei, în care punctele de vedere conflictuale și personajele se dezvoltă adesea într-un crescendo insuportabil”…
Citim, cităm, repetăm la infinit „Frumusețea va salva lumea”!!! Rămâne ca optimista frază să… funcționeze ca o modernă rugăciune-înțelepciune și în condițiile actualei situații ecologice globale catastrofale, a pandemiei – să evidențieze frumusețea morală, spirituală și fizică a fiecăruia dintre noi, să ne lumineze sufletele pentru a găsi în noi și dorința, și tăria, și puterea de a ne salva prin frumusețe. Pas cu adevărat fără de egal în istoria omenirii spre a nu repeta soarta Atlantidei. Și care pas nu s-ar putea întâmpla în afara lecturilor, inclusiv din Dostoievski.
Rețeaua BM „B.P. Hasdeu”, Biblioteca „Alba Iulia”, vă așteaptă cu o bogată colecție de carte de Fiodor Dostoievski.
Elena TAMAZLÂCARU
BIBLIOTECA „ALBA IULIA” 