Emil Loteanu – 85 de ani de la naștere
Marele Emil Loteanu… Un nume al unui artist incomensurabil, un geniu poetic al cinematografiei universale, un deosebit poet al elitarului gen literar. Cel mai bun regizor de cinema din secolul XX poate nu doar din spațiul ex-sovietic. A venit pe lume pentru a scrie câteva cărți, a turna, iată, câteva filme, a străbate zenitul bolții pentru a plasa acolo luceferi lângă luceferi, aștri lângă aștri, stele lângă stele…
Ș-a născut la 6 noiembrie 1936 în satul Clocușna din județul Herța, România, în familia Tatianei și a lui Vladimir Loteanu. Anexarea Basarabiei de către URSS a împărțit familia în două: Emil rămâne cu tatăl său la Rădăuți, peste Prut, iar fratele său Marcel merge cu mama la București. În scurt timp, în 1949, rămâne orfan și trece pe neobservate Prutul la bunici, de unde este prins și predat grănicerilor români care-l trimit la București, unde mama sa era funcționară la Ambasada sovietică. Își face studiile la Liceul Sfântul Sava. O întorsătură fericită pentru viitorul genial regizor are loc în 1950 când în casa în care locuiau membrii familiei Loteanu s-a turnat filmul „Viața învinge” – adolescentul nostru se îmbolnăvește de cinematografie. După absolvirea liceului încearcă să susțină examenele la IATC din București dar dosarul său nu e acceptat. În 1952 se repatriază în Basarabia cu gând de a studia regia și scenografia la Moscova. În 1952-1954 – ca o primă etapă artistică – este actor la Teatrul Muzical Dramatic „A.S. Pușkin”, actualul Teatru Național „Mihai Eminescu”, după care studiază la Moscova: actoria la MHAT și regia la VGIK. După absolvire este angajat și la Moldova – Film, apoi și la Mosfilm. În 1985 revine la Chișinău și în perioada 1987-1992 este președinte al Uniunii Cineaștilor din R. Moldova. Se creează impresia că în dependență de acceptarea scenariilor, de bugetul filmelor, de distribuția actorilor – de multe ori invitați din mai multe țări – Emil Loteanu muncea când la studioul Moldova – Film, când la Mosfilm.
A fost actor, regizor, scenarist, documentarist, poet, prozator…
Printre cele 20 de filme ale sale: Poienile roșii, 1966; Lăutarii, 1971; Șatra, 1975; Gingașa și tandra mea fiară, 1978, Anna Pavlova, 1983; Luceafărul, 1986… Alte multe titluri de filme unde Emil Loteanu s-a produs în calitate de scenarist, regizor… În activitatea sa a căutat, a selectat și a promovat multe talente tinere, actori care au rămas nume de referință în cinematografie: Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Maria Sagaidac, Victor Ciutac, frații Victor și Mircea Soțchi-Voinicescu… Sandri Ion Șcurea, Ecaterina Malcoci, Ilie Guțu, Dumitru Caraciobanu, Nina Doni, Iulian Codău…
În literatură are debut precoce cu poezie: în 1949, la 13 ani, publică versuri în revista bucureșteană „Contemporanul”. Iată și titlurile sale de carte de poezie și proză scurtă: „Zbucium”, 1956; „Chemarea stelelor”, 1962; „Ritmuri”, 1965; „Versuri”, 1970; „Sufletul ciocârliei”, 1974. „Vioara albă”, 1963; „Bucolica”, 1966; „Lăutarii”, 1972 – și „Bucolica”, și „Lăutarii” au fost transformate în scenarii pentru filmele sale, au fost ecranizate.
Majoritatea filmelor sale au cucerit publicul internațional și juriile celor mai importante concursuri cinematografice din lume, unde au fost premiate și desemnate drept cele mai bune.
În cinematografie Emil Loteanu a avut o carieră cu adevărat glorioasă.
Literatura sa, cu toate că a abandonat-o de dragul cinematografiei, mărturisește despre un mare artist al cuvântului și al mesajului universului rimat, ritmat și magic: „Dragoste, îți las totul ție, / Bea din mine vâlvătaia toată – / Să-mi rămână inima pustie… / Când va înceta să se mai zbată!”. Alte patru versuri despre același „cândva”, în principiu, dar nu numai: „Eu am cântat așa cum am știut / Din frunza aspră a iubirii mari. / Senin voi coborî să dorm în lut / Printre țărani, voievozi și lăutari,” Multe, foarte, multe poezii semnate de Emil Loteanu pot fi puse pe rana sângerândă a sufletului nostru… Cu rol de pansament, desigur. Trebuie doar să deschizi cartea și poezia-i începe să izvorască și să tămăduiască! Iar poemul „Țarcul” este o adevărată și ușor voalată descriere a uriașului stat creat sub ochii săi de cei care sau lățit atât cât să devină a șasea parte a Globului pământesc! Bibliotecile Rețelei BM „B.P. Hasdeu” au în fonduri și titluri de carte de Emil Loteanu: „Ritmuri”, 2007; 101 poeme, București, 2010; „Mi-s ochii arși de frumusețea ta…” 2011.
A primit toate înaltele aprecieri ale publicului larg a întregului mapamond și ale nenumăratelor jurii naționale și internaționale ale concursurilor cinematografice unde au fost programate filmele-i, a cunoscut tainele creării filmelor de ficțiune – lungmetraje și scurtmetraje, ale celor documentare…
A fondat „Asociația experimentală de creație Phoenix-M”, revista de teatru și film „Lanterna magică”, a pregătit două promoții de actori și regizori de film, a fost autorul programului TV de mare succes, cum e „Se caută o stea”… A fost conducătorul Cursului de actori de teatru și film la Institutul de Arte, azi Academia de Muzică, Teatru, Arte Plastice…
Marele artist a plecat la cele veșnice, marcat fiind de subita și devremea retragere a prietenului său, interpretului de cântec popular Nicolae Sulac… În aceeași toamnă s-au născut, același aprilie, cel din 2003, i-a luat… Un alt mare dispărut și un uriaș poet, Adrian Păunescu, avea să lăcrimeze la plecarea-i: „Este infinit de trist când moare un om. Este cu atât mai trist când moare un artist! Dar este îngrozitor de trist și de împovărător când un artist al neamului nostru – cum este Emil Loteanu – moare într-un oraș, mare, e drept, la Moscova, dar moare printre străini … pentru că noi n-am reușit încă să creăm acele condiții minime pentru ca toți fiii acestei țări să se poată întoarce, să trăiască și să moară acasă la ei.”
Un artist care s-a născut, a iubit, a creat… Și a lăsat Patrimoniul celor foarte mulți și profund iubiți, respectându-și versul: „Senin voi coborî să dorm în lut…” Din păcate, cu mult înainte de vârsta la care spera să ajungă cuceritorul Domn atunci când scria în poemul dedicat pictoriței Valentina Rusu Ciobanu: „…Pui de pasăre măiastră / Scris cu flacără albastră… / Să-mi aduci la bătrânețe / Dragostea din tinerețe!”.
Elena TAMAZLÂCARU
BIBLIOTECA „ALBA IULIA” 