„Frumoasă, cultă, bogată – toate la un loc pentru o singură ființă sunt un păcat de neiertat”, i-a creionat acest laconic și splendid portret colonelul și admiratorul englez Christopher Thomson, se pare, celei care s-a născut pentru a scrie și a include portretul literar ca gen teoretic în manualele și crestomațiile școlare.
Martha Bibescu este acea fermecătoare româncă care s-a învrednicit de admirația sinceră a mai multor regi, președinți țară, oameni de stat. A scris peste patruzeci de cărți – i-a „numărat” Opera criticul literar Șerban Cioculescu, alții s-au rezumat la treizeci de titluri – a călătorit, a cunoscut primele persoane importante ale lumii, i-a prins în focul inspiratului său condei pe cei portretizați, a fost „mama” răniților alături de Regina Maria a României în anii Primului Război Mondial… A mers cu soțul său, cu prințul George-Valentin Bibescu, în misiuni diplomatice de unde s-a întors cu cărți scrise, a meritat și i-a fost conferit titlu de membru al Academiei Regale de limbă și literatură franceză din Bruxelles… A fost „o mare romancieră, poetă, politiciană și memorialistă română și franceză. S-a distins prin întreaga ei operă ca o prezență de o mare noblețe de spirit”, mărturisesc savanții, criticii literari și cei de au cunoscut-o.
S-a născut la 28 ianuarie 1886 în București (mai sunt luați în calcul ca posibili ani ai nașterii scriitoarei și 1888, 1889, 1890, 1891), în familia lui Ion Lahovari și a Smarandei Mavrocordat, tatăl fiind ministru al României la Paris și ministru de Externe. Era parte, Martha Lahovari, a unui cuib de viță domnească istorică, „a celei mai vechi și mai ilustre familii românești de tradiție politică, diplomatică și culturală”. A avut parte atât de un arbore genealogic aparte, cât și de o educație aleasă, pe potrivă, în familie și în Franța, finisată la o mănăstire din Belgia. La 16 ani se căsătorește cu prințul George-Valentin Bibescu, nepot de frate al lui George Bibescu, domnitor ce a abdicat în 1848 și devine în acest fel, prin alianță, prințesă. Acești tineri au fost logodiți de doi ani, soțul având cu doi ani mai mult, adică 18. Familia în care a intrat Martha era una princiară și din ea mai făceau parte Ana-Elisabeta Brâncoveanu, contesa Ana de Noailles și Elena Văcărescu, dar și multe rude franceze descendente directe din familia împăratului Napoleon Bonaparte. La 17 ani Martha aduce pe lume o fetiță, Valentine, care în 1925 se va căsători cu prințul Dimitrie Ghica-Comănești.
În anul 1908 se întoarce din călătorii prin Orient împreună cu soțul care a fost în misiune diplomatică, întorși în Europa îi apare prima carte, în Franța – Al optulea paradis, volum ce în scurt timp va fi premiat de Academia Franceză, volum ce deschide calea întregii opere a scriitoarei, compusă din romane de inspirație autobiografică, istorică, evocări, jurnale, note de călătorie, versuri, eseuri, cugetări etc., unele semnate cu pseudonimul Lucile Decaux.
Din 1916 Martha Bibescu a fost la conducerea unui spital de răniți la București, rămasă aici sub ocupație germană, perioadă când a fost și arestată. A fost martora activă a evenimentelor dramatice, de mare impact emoțional al României – Primul Război Mondial și Actul Unirii, „ziua cea mai plăcută din calendarul personal”, a scris mai târziu.
A luptat și contra bolșevicilor, iar când Ambasada Franței a anunțat-o că ar putea să fie arestată de aceștia, în 1945, a luat un avion și a părăsit Țara – era văduvă din 1941. În 1955 a devenit membră a Academiei Regale din Bruxelles, a primit Crucea de Onoare din Franța…
Opera și-a scris-o în franceză și a fost tradusă pe parcurs în română.
Debutează cu Al optulea paradis, 1908, urmată de Alexandru Asiaticul, sau istoria celei mai mari fericiri posibile, 1912; Izvor, țara sălciilor, 1923; Papagalul verde, 1923; Destinul lordului Thomson, 1927; La bal cu M. Proust, 1928; Viața unei prietenii. Corespondența mea cu abatele Mugnier, 1951-1957; O fiică necunoscută a lui Napoleon, trad. de Andreea Gheorghițoiu, 1993… Confesorul și poeții, 1970; Corespondența cu Paul Claudel; O victimă regală, Ferdinand de România; Portrete regale, apare la New York, fără anul editării… Circa 40 de titluri…
S-a întâlnit de nenumărate ori cu Marcel Proust, cumnatul său, prințul Antoine Bibescu, fiind prietenul din copilărie al scriitorului. Mari creatori din sec. XX i-au admirat chipul și opera: Rainer Maria Rilke, François Mauriac, Max Jacob… Criticul român Șerban Cioculescu, Tudor Ionescu…
„Frumoasă, cultă, bogată – toate la un loc pentru o singură ființă sunt un păcat de neiertat”… Vlăstar domnesc, mereu inspirată, mereu la masa de scris, în fiecare an cu cărți noi și reeditate… Și mereu cu dorul de Țară și de prietenii rămași acasă…
Se stinge din viață la Paris, la 28 noiembrie 1973.
Elena TAMAZLÂCARU
BIBLIOTECA „ALBA IULIA” 