Biblioteca “Alba Iulia”, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, BM “B.P. Hasdeu", Chisinau

Chişinăul meu cel drag…

Chișinăul nostru cu fiecare an, cu fiecare „zi de naștere” nu face alta decât să întinerească. E și firesc – are soarta voinicului din poveste, îngemănată cu cea a lui Făt-Frumos. În ciuda anilor, modei și capriciilor mai marilor efemerei clipe politice, când mai multe vestigii arhitecturale ale trecutului cad pradă  demolărilor nesăbuite și șterg granițele dintre  orașul vechi și cel nou, el se schimbă de la zi la zi și nu întreabă pe nimeni dacă e bine, dacă nu prea…

Indiferent de locul unde te-ai născut în Basarabia natală, Chișinăul îl ai în inimă. Și pentrucă este un loc încărcat de istorie, și pentru faptul că este un oraș verde, și că este frumos, și că te-a primit la pieptul său, te-a îmbrățișat ca un părinte și te ține aproape ca pe copilul său. Orașul, frumusețea lui răsărită la interferența de culturi și lumi, este apreciată de foarte multă lume – cei din afară, din Europa și restul continentelor – îl găsesc larg și tihnit, cei de peste Prut îl compară cu legendarul Iași…

Suntem un neam dominat de cuvântul intraductibil „Dor”. Intraductibil și inexplicabil, în principiu, dar care te macină ca o dragoste mare-mare. Când te afli aici, ți-e dor de baștină, de locul unde ai văzut cerul senin din ochii mamei, lumina dulce a soarelui, când ești acolo  ți-este dor de Chișinău, de străzile lui, de casele și parcurile lui, de oamenii care îl prețuiesc și iubesc. Ca și tine, în principiu.

Chișinăul ca fenomenal civilizației este un oraș mereu tânăr și îndrăgostit, cum e și cea mai optimistă parte a locuitorilor săi – liceenii, studenții, tinerii lui temerari.

De remarcat că de la generație la generație Chișinăul are fața și desaga sa proprie, caracteristică de amintiri.

Capitala studenției noastre avea teatre, cinematografe, biblioteci cu săli de lectură… Săli de concerte, o Casă a Presei… Grădina Publică cu monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, cu celebra Alee a Clasicilor… Și nu era o mai bună metodă de recapitulare a materiei studiate la ore decât coborârea spre oglinda lacului din Valea Morilor sau spre spiritul mereu edificator al unicei alei a scriitorilor cu bustul prietenilor ieșeni Ion Creangă și Mihai Eminescu…

Acum, la ani mai cumpătați, ne dăm perfect seama că cele mai parcurse străzi de pași solitari sau în tovărășie cu un coleg-doi sunt Alexie Mateevici – până la Universitatea de Stat și mai departe, Gavriil Bănulescu Bodoni… Iar în anii Renașterii Naționale perimetrul firesc și lărgit al Peții Marii Adunări Naționale ce primeau și Grădina Publică și Grădina Soborului pentru a încăpea sutele de mii de cetățeni. Și bd Ștefan cel Mare și Sfânt parcurs în toate direcțiile de aceeași mulțime alături de colegi, de familie, de prieteni, de cei foarte mulți ce au obținut alfabetul firesc al limbii române, tricolorul, imnul…

Chișinăul, ca și omul, își are destinul său – când în urcuș, când în coborâș… E important să ne bucurăm de fiecare zi pe care ne-o dăruie și să-l bucurăm și noi cu grijă și atitudine.

La mulți ani, Chișinăul meu drag!

Elena TAMAZLÂCARU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s